Cum pot obtine fericirea adevarata,acea fericire care dureaza?
by Dumitrita Lavu
Odoo • Image and Text

 

Nu cred ca exista cineva care sa nu se fi intrebat vreodata asta. 

Toata lumea isi doreste sa afle raspunsul la aceasta intrebare. Toti vrem sa ajungem la fericire, dar din pacate extrem de putini ajung acolo.

Noi am fost invatati sa credem cu tarie si doar asta vedem peste tot in jurul nostru, ca starea de fericire vine din a avea, din „a obtine si uite asa ajungem sa ne stabilim diverse scopuri prin care noi vom putea sa ajungem, in sfarsit, la starea de fericire mult dorita: multi bani, o masina mai buna, o casa, haine la moda, vrem sa fim iubiti, sa ne simtim importanti si vazuti bine in societate . 

In incercarea de a evita sau de a scapa de tristete, de suferinta si de a umple acel gol interior, incercam diferite moduri in speranta ca poate-poate vom putea gasi adevarata fericire, acea fericire care dureaza si nu este fragila.

Asa am fost si eu. In goana aceasta dupa implinire am cautat in diverse moduri sa-mi umplu golul interior. Si, insfarsit, a venit ziua cea mare. „Acum chiar voi fi fericita! Ma casatoresc cu barbatul visurilor mele!“ 

Am avut binecuvantarea sa intalnesc un om care ma iubeste mai mult decat ma iubeam eu pe mine. Am inceput cu adevarat o noua viata care credeam ca imi va aduce implinirea dupa care tanjeam. Visasem la asta si acum visul era realitate. Totul era super ok. Sotul ma iubea, Dumnezeu ne-a binecuvantat cu doua fetite, financiar ne mergea bine. In mod normal, majoritatea oamenilor ar fi spus “o viata fericita si implinita!” Ce sa vrei mai mult de la viata? Si chiar asa! Primisem mai mult decat ma asteptam.

Si totusi…eu nu ma simteam implinita… ceva lipsea. Si daca ma intrebai nu puteam sa-ti descriu in cuvinte motivele pentru care ma simt neimplinita. Nu erau neaparat rationale. Si totusi asa ma simteam. Am ajuns sa ma uit in sus, sa ma rog, sa ma intreb: “ Doamne, oare, asta e tot pentru mine?” Si aveam sentimente de vinovatie cand m-am intrebat “Doar asta?” Cum adica, doar asta? Am o familie fericita, doi copii, o casa… exact ce ti-ai dorit. Ce-i cu tine?... si totusi intrebarea asta continua sa apara. 

Cunosti sentimentul acela caodata ce lucrurile incep sa se așezeaproape ca te deranjeaza?... Vedeam oameni fericiti intr-un loc de munca sau in afacerea lor, oameni fericiti in viata lor. Iar viata mea era goalanimic nu ma mai bucura. Nu erau nici mai buni, nici mai putini buni decat mine. Singura diferenta era in interiorul lor. Iar eu cautam ceva in exteriorul meu care sa imi implineasca nevoia din interiorul meu. 

Ce falsa sperantace solutie falsa. Am proiectat pe casatoria asta responsabilitatea mea de a-mi crea o viata implinita. 

Am realizat ca nimeni nu ma poate face fericita, nici macar un sot minunat. A fost momentul in care am inteles cine-i vinovatul. Si n-a fost usor, mai ales cand esti obisnuit sa dai vina pe ceilalti. Conditiile si circumstantele mele de viata erau acum altele, DAR EU TOT AIA. Adevarata problema in starea mea era cat se poate de personala.

Nu ceea ce se intampla in exteriorul tau conteaza ci ceea ce se intampla in interiorul tau conteaza. Viata mea era cu totul alta acum. Era ceva la care visasem. Si cu toate astea… golul din interior era tot acolo. Simteam ca fac umbra pamantului degeaba. Imi doream cu adevarat o schimbare. Doream sa gasesc o cale… vreau ca atunci cand pun capul pe perna pentru ultima data sa pot sa ma uit in urma si sa zic asta e ceea ce eu am creat cu voia lui Dumnezeu si cu ajutorul Lui.

Chiar daca ne e greu sa recunoastem, cei saraci isi doresc bogatie crezand ca bogatii sunt fericiti; iar pe de alta parte, bogatii ajung sa cada in capcana in care isi satisfac poftele si dorintele materiale, dar golul lor interior tot nu ajunge sa fie umplut.

Indiferent de nivel: saraci, bogati sau clasa medie, unii dintre noi, obositi, lipsiti de orice speranta, ajung sa isi gaseasca refugiul in alcool, droguri, cumparaturi in exces de lucruri de care nu au nevoie sau mai stiu eu ce alte obiceiuri, in speranta ca vor ajunge sa mai guste un pic din acea fericire, care se pare ca nu dureaza oricat de mult ar incerca.

Asadareste fericirea o iluzie, asa cum multi dintre noi am ajuns sa credem? Nicidecum.

Dar atat timp cat vei crede ca fericirea are legatura cu ceva din exterior, atat timp cat vei crede ca la fericire se ajunge obtinand ceva, atat timp cat vei gandi „cand voi ajunge sa am X sau Yatunci voi fi fericit” sau ca atunci cand vei intalni pe cineva (un iubit sau o iubita) te va putea face fericit, vei cadea intr-o capcana mare, capcana in care au cazut majoritatea si nu vei putea obtine fericirea adevarata.

Adevarul este ca doar tu te poti face fericit si doar tu esti responsabil pentru fericirea ta, nimic altceva si nimeni altcineva nu te poate face fericit cu adevarat.

Bunurile materiale sunt extrem de necesare, dar nu iti ofera decat o satisfactie temporara si confort. De asemenea, relatia pe care o ai si care astazi te satisface, nu va mai fi mult timp roz daca nu iti rezolvi cu adevarat problemele interioare.

Adevarul este ca acel gol interior pe care toti cautam sa il umplem se poate satisface incepand cu aflarea raspunsurilor la intrebarile:

   „Cine si ce sunt eu cu adevarat?”
   „Ce rol am cu adevarat pe acest pamant?”
   „Exista ceva mai mult decat vad cu ochii, exista o lume spiritualanevazuta?“

Pana cand nu vom sapa in interior, pana cand nu vom afla raspunsurile la intrebarile cele mai profunde, indiferent cate dorinte ne vom indeplini, nu vom fi pe deplin satisfacuti.


Modul in care privesti lucrurile determina modul in care faci lucrurile
by Dumitrita Lavu